Maxim Gorki

...Vezi câte s-au întâmplat odinioar_?... _n zilele noastre îns_ nu mai întâlne_ti nimic, nici fapte, nici oameni, nici pove_ti ca cele din trecut... Oare de ce?... Ia spune-mi! A_a-i c_ nu po_i s_-mi spui?!... Ce _tii tu? Ce _ti_i voi tinerii? Ehei! Prive_te cu luare-aminte în trecut... _i acolo vei g_si r_spuns la toate... Da voi nu vre_i s_ v_ uita_i în urm_, _i, de aceea, nu _ti_i s_ tr_i_i...Parc_ eu nu v_d cum e via_a de ast_zi? Ah, v_d prea bine, cu toate c_ mi-a sl_bit vederea! V_d c_ oamenii nu mai tr_iesc, ci doar încearc_ s_ tr_iasc_, istovindu-_i în zadar toat_ vlaga din ei... _i dup_ ce s-au pr_dat chiar pe ei, pierzându-_i vremea în zadar, încep s_ se plâng_ de soart_. Ce amestec are ea în toate acestea? Fiecare î_i croie_te singur soarta lui! _n ziua de azi v_d tot felul de oameni, dar oameni puternici nu mai v_d!